Furtul

A lua e-n legea firii, e filon de viețuire,

Orișice celulă vie își ia hrana dimprejur,

Își ia aer, își ia apă și mănâncă cu simțire,

Pentru ciclurile-eterne, viitorul ei contur.

A lua e dor de viață și dorinți de propășire,

Specia își duce crucea spre sublimul infinit,

Chiar cu riscul ca din ceruri să vină nenorocire,

Negândind în zbor de ere, iminentul lor sfârșit.

Dintre ființele supuse regulii din univers,

Când o entitate mare o consumă pe cea mică,

Omul e făcut aiurea și hapsân dar și pervers,

Animalul care fură și omoară fără frică.