Mai suntem?
De mii de ani, pământul nostru e tropotit de migratori,
Ne-au infestat în moștenire și ne-au spurcat în sărbători,
Trăit-am numai în bejenii, ascunși în munți și în păduri,
Pe văile de plai, bogate s-au ghiftuit străinii furi.
Și azi trăim aceiași vină, de-a fi venetic scuturați,
De hoți din cele patru vânturi, în mațe pe deplin vărgați.
Am strâns în sate și orașe din drumurile mai ușoare
Adunătură țigănească de îmbuibați fără sudoare.
Cinstim minorități buboase de impostori fără de milă
Și blestemăm într-o prostie o existență prea-umilă.
O țară care-și crește pruncii cu dascăli și părinți creduli
În care legea nesimțirii e exultată de moguli,
În care lenea e virtute și cei cinstiți sunt paria,
Ne vom înnăbuși ființa. Ne moare Doamne Patria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu