Drum...

Aleile vieții mele, n-au fost pavate și nici line,

Au fost poteci cu păvârnișuri și gropi și râpe și ravene,

M-am cățărat mereu spre deaul, care credeam că nu mai vine

Și vârful lui părea o țintă, pierdută dorului de lene.

Am strâns din dinți, pierdut-am unghii ca să rămân fior de viață,

Deși în jurul meu o junglă țipa în simfonii nebune,

Năam dat nici Divolului vamă, n-am fost nici marfă de piață,

Dar am trăit cu demnitate și mult extaz, extaz pe bune.

Sfîrșitul chiar de e aproape, eu sper ca duhul meu să ducă,

În Unuvers a mea trăire, acolo-n vidul dintre stele,

Sper, rațiunea nu-i caducă,

Să ștergă gândurile mele!