Unde-i...

Unde-i dragostea cânatată de poeți și trubaduri.

Într-o Epocă drogată nu iubești încerci să furi,

Doar instinctele primează, să dorești și să înjuri.

Nu mai cânt îndrăgosteala sentiment sublim în vers,

Dar caduc în judecata unui animal pervers,

Și atinci de unde viață în al dragostei demers?

Iubirea e enormă iubire de părinți,

Iubirea și credința spre glasul celor sfinți,

Iubirea între soții cei potriviți în minți.

Vezi peste tot exemle, familii destrămate,

Copii făcuți aiurea doar ca necesitate,

Înjurături și ură în cupluri cununate. 

Când dragostea e mită și dor de bani la troc.

Ce sentiment o ține legată la obroc?

Și care-i bunul simțul la tăvăleli ad-hoc?

Cînd Dumneseu făcut-a un om din animal.

N-a prevăzut instinctul venit dinspre aval?

 Izvor de ape limpezi se piere-n propriul val.