Dictatra prostiei,

    Pare derizoriu, nu pare este cert,, când o comunitate de areal mai extins cade pradă unor conducători de joasă speță, imbecili și nesimțiți, resorturile contra involuției se exetind  pe baza legilor firii, anticorpii existenței umane dau în ciuda lucrării Anticristului în imunitate și sparanță de viitor. Foarte puțini din mânncătorii de pomeni la mila statului pot pricepe că viața merge mai departe cu Guvern de idioți, cu legi asincrone și amețite până la absurd, pădurea se apucă de sinucidere în uscăciune. Avem din 2012, la conducere cele mai tâmpite guverne, cele mai idioate răspândiri de tentacule în administrarea țării, demne de cartea recordurilor în neștiință și prostie și totuși abe, rețtere economică. Țara este în continuare jefuită la bunul plac al conducătorior aleși sau numiți în consecință politică făuritoare de mafii parazitare în bănci, în justiție și orgsnisme de forță care nu ne mai apatțiin nașional, dar românul este haiduc ancestral și aceste mizerii nu se resimt.

     Analiza psihologiei unui popor trădat tot timpul din interior, dar care produce cu încăpățânare grâu și porumb și cartofi, și oi și vaci și lapte și brînză și păsări și ouă. Cu toate intervențiile coloniale din Est sau din Vest noi mai facem ceramică, facem fier și oțeluri, scoatem aur și cupru și alte metalee rare, scoatem petrol și gaze, scoatem inteliigență de top și punm îîncă fir pe fir ca să nu cădem în foamea eternă. 

     Cu sau fără Președinte, cu sau fără Parlament cu sau fără guvern, corpul național rezistă. Poate la limita de jos, se putea în extaz, dar nu mor caii când vor câinii și nici câinii când vor stîpănii. Resursa naturală și legică e existenței este în noi. Legile și preceptel poftelor  boierești de speță animalică nu pot răzbi la infinit în viața omului care vrea să facă cva în plus și nu să ia avutul celui care produce.