Graniță în raniță.

O Țară fără vodă sau Vodă din Fanar,

Nu simte greutare în piatra de hotar,

Nu-și poate duce legea din strămoșescul Har

Ci păstorește jalnic popoulr fără habar. 

Când folosești Carpații, în limba ta străină, 

Doar ca poteci de munte să-ți fie burta plină

Și desfătarea fadă-n zăpada lor deplină

Nu pui în minti simțire de Patrie colină.

Nu urci valoarea-n stimă, nu pui la temelie

Granit sau piatră tare, ca neamul să-și revie.

Nu-i neamul tău desigur, canar de colivie,

Nu ciocârlie-n triluri pe rodnica câmpie. 

Atâta timp când alții ne pun conducătorii

Și păsările noastre așteaptă migratorii.

Iar stupul de albine ne moare sub prigorii

Nu vom citi în doină ce-i rostul roții morii.

Un nimeni lăfăiește pe tron la Cotroceni,

N-a adunat în viață nici pleavă nici coceni,

Nici un urmaș ca noimă, nicci neam de pământeni.

Iar cel român cu cușmă se vinde la pomeni,

În Țara asta visu-i coșmar sub colonei.