Mă simt....

Eu sunt deja martir, mortul gândirii mele,

Mă zbat încă-n potir cu zeamă de belele.

Mă simt deja fantomă, lipsită de simțire,

Sunt voodo fără formă, cu ace în trăire.

Și-mi târăi încă normă, în duh de presimțire.

Nebun este poetul, ferit prin Duhul Sfînt,

El sărăcind conceptul vieții pe Pământ.

O vorbă fără noimă, vorbită de Iisus

A dat prostie formă, săracă-n dor de spus.

Deci fericirea vine când ești un animal,

Săracu-n cap previne Apocalipsa-n val.

Mâncați copii-n credință, firimituri de pâine 

Bogații n-au cătrință, ci blana lor de câine.

Și ei duc aur moale  în Raiul de apoi,

Voi țineți chin în foale și boală în  nevoi.