Fauna de la mansardă. 

       Nu există popor națiune sau Țară care să nu aibă faliții săi, vorba lui Caragiale, în vârful casei, la mansardă. Pe vremuri se urcau pe scări mai  multe etaje, ridicate în funcție de temelia etnică. Mai modern acum se folosesc lifturi. Urcare ușoară la mansardă pe baza recomandării vocii și talentului. Partea proastă e că acolo sus nu pot fi vizualizați zoologic animășuțele de succes și nici pecepute prin alte simțuri și mai ales prin bunul simț. 

       Ce avem în masarda românicii? O șatră cu doi RR de diferite culori de piele care urmează filozofia țigănească a exisrența pe lângă lege. Cei urcați cu liftul votului, reprezentând practic prostia și inconsistența în gândire și speranță a unui popor își scutură dezinvolt paraziții de pe corp după care ăi ia în palmă, îi ocrotește și face din ei soldații imunității infracționale. Paraziți cu poftă de ronțăială, la nivel bucal și anal care țes platoșe pentru urcații la mansardă. și aceștia ocupă scările și filtrează lifturile pentru a nu ajunge acolo sus oameni de oamnei ci numai primate cu glas de poruncă. 

       Oricum, până la sfârșitul acestui an centenar mansarda cu speciile nesimțitoare la durerea norodului va fi luată, ca Arca lui Noe de Potop și dusă pe muntele Arafat. Apa trece pietrele rămân dar cât de crăpate? A  fi ori a nu fi? Va mai sta clădirea țării în picioare, poate fi reparată sau se năruie definitiv?

      Totul devine de cît de mare este trădarea în mintea și simțirile animăluțelor care țopăie pe melodia ”podul de piatră s-a dărâmat” și aplauzele de rigoare.