Dialog

De ce să ai gânduri frumoase, în simbioză cu natura,

Să îți trăiești activ viața, cu sentimentele de-a dura?

Când poți să fi puțin la minte și inocent, sărac cu duhul,

Oricum ne mestecăm în vremuri cu vânturile și văzduhul!

De ce ai ști cum merge firea și care-i omul, lângă tine,

Când pentru burta străvezie, faci roată fără de rușine.

De ce na-i pune talpa-n gâtul celui umil și cu credință,

Când tu te crezi în nesimțire, aleasa Dracului ființă.

Ce-i omul cel făcut anume ca miez de minte-n Univers,

Dacă nu răpciugește lumea ca excrement cu interes?