Necrolog biografic

     A murit un general de armată. ”Dumnezeu să-l ierte”. Despre morți numai de bine! Și generalul Antonescu a fost șeful Statului Major, dar el a dus un război și a ridicat România. Beizadeaua Mihai Popescu, mult lăudat de demolatorul României, Ion Iliescu, a fost un om fără coloană vertebrală și de aceea a murit cocoșat, asistând cu nonșalanță la distrugerea politică a armatei. Sub comanda lui s-a renunțat la serviciul militar obligatoriu, s-au dat la fier vech tancuri, tunuri, camioane, avioane și nave, s-au vândut cazărmi și terenurile armatei. Acum ne uităm cu groază la conflictul din Transnistria. Unde e armata română? Ne apără N.A.T.O.? Puțin probabil. Am rămas un cățeluș care latră dintre picioarele dulăilor.

    Biografia acestui om a fost prodigioasă. a absolvit Școala Militară de Artilerie ca șef de promoție când președintele comisie de examen a fost unchiul său generalul Popescu, comandantul Comandamentului Artilerie Forțelor Armate. Foarte ambițios și oportunist, bun specialist cazon, cu slabe reverberații de cultură, după un an și opt luni de ofițer a fost înaintat în gradul de locotenent major. După încă un an, el și alte beizadele comuniste din armată a fost admis cu o mână de piloși în Academia Militară. Statutul ofițerilor prevedea admiterea în Academie cu gradul de căpitan și trei ani stagiu la comanda unei companii. Pentru isprava intrării în Academie a primit gradul de căpitan. Peste doi ani, la absolvirea Academiei a fost făcut maior. Numit comandant de brigadă la o vârstă la care colegii lui erau abia locotenenți majori, în anul următor a fost gratulat locotenent colonel și peste doi ani colonel. Revoluția l-a prins general maior. A făcut parte din nomenclatura comunistă și era normal să pună umărul la slăbirea capacității de apărare a țării în folos rusofon și apoi al NATO, unde s-a înfipt învățând limba engleză.