Tablouri

Vin amintirile potop, tablouri vechi din vernisaje,

În care mi-am creat un scop, adânc înfipt în peisaje.

Prima iubire-i anturaj, în crângul cu ciuperci albastre,

Când am zvâcnit cu mult curaj, dând dor îmbrățișării noastre.

Era sfioasă, dinadins, ocheadele-i furau fiorul

Și când în brațe m-a cuprins, alături susura izvorul.

Nu era iarbă de ajuns, și moale și destul crescută

Și când dorința ne-a cuprins, de lângă noi sări o ciută.

Ne-am strâns încet într-un suspin, regretele sperieturii,

Plecând spășiți către cămin, cu gust amar în cerul gurii.