Frumoase păpușele,

Frumoase păpușele suite sus pe scene,

Ca arătări sublime, ca arătări obscene,

Cu creier de maimuță și strâmbături lascive,

Se cred doar din prostie, apreciate dive.

Când o viață-întreagă, n-ai frunzărit o carte,

Și nu ști dacă Luna îl ține-n loc pa Marte,

Când limba cea curată, a sfinților strămoși,

E-o blasfemie crudă în vorbele gogoși,

Să crezi că o mocirlă de două-trei cuvinte,

Te face adulată ca stareță cuminte

Și să mai dai precepte de îndrumarea lumei

E mai presus de circul ne-nduplecat al humei.

Ființă făurită din coasta lui Adam,

De vrei să fi egală, gândește gram cu gram,

Nu țâțe despuiate și dansuri din buric,

Te fac celebră-n lume, gândește-te un pic

Fi om cu dăruire cu minte și morală,

Că dacă dai din fese, nu faci nici o scofală!