Pomana

Pomana-îngrașă și nu prea, merindele de piază-rea,

Se-îngurgitează și se duc, rămâi apoi flămând-uituc,

Până când altă sindrofie îți pune-un boț în farfurie.

Pentru un brunși de carne veche, votezi primari după ureche

Te dai apoi de ceasul morții, că te-a lăsat prostia sorții.

Nu-i munca un imbold de-avânt și nici gândirea prea-cuvânt,

Să-ți ducă pașii spre mai bine, e lenea vitamină-n tine.

Și de-o pica o mălăiață în poala dorului de viață,

vei fi de-a pururi fericit, că ai primit, dar n-ai muncit.